Raportul „Atlasul profesiilor și competențelor în domeniul înverzirii urbane” are scopul de a crea premisele necesare pentru asigurarea calității rezultatelor unui proces ulterior prin care să se definească viitorul calificărilor, competențelor și programelor de formare necesare dezvoltării domeniului înverzirii urbane. Pe baza acestui proces se vor putea dezvolta noi ocupații, se vor putea actualiza cele existente, se vor putea crea standarde ocupaționale și de pregătire profesională, curriculum și programe de formare adecvate.

Raportul este parte din inițiativa cu același nume realizată de Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă din cadrul Secretariatului General al Guvernului și Fundația WorldSkills România.

Plecând de la nevoia de a identifica profesiile și competențele existente, precum și cele necesare pentru domeniul înverzirii urbane în România, studiul a vizat următoarele direcții de cercetare:

• Analiza conceptului de înverzire urbană din perspectiva diverselor domenii profesionale (arhitectură, horticultură, peisagistică, construcții, arboricultură, urbanism, resurse umane, educație, asistență socială);
• Identificarea ocupațiilor relevante în raport cu înverzirea urbană și a raporturilor profesionale între specialiști în ceea ce privește înverzirea urbană;
• Analiza competențelor relevante și a nevoii de formare în domeniul înverzirii urbane.

A fost realizată o cercetare de tip calitativ în perioada septembrie-octombrie 2021, care a inclus:
a. Interviuri semistructurate cu reprezentați ai unor asociații și instituții relevante pentru domeniul înverzirii urbane, cu o extinsă experiență profesională la nivel național și european.

În ordinea alfabetică a organizațiilor reprezentate:

b. Analiza literaturii de specialitate în domeniul ocupațiilor existente și al competențelor asociate acestor ocupații, precum și al politicilor, reglementărilor europene și naționale, al studiilor, articolelor științifice publicate în domeniul înverzirii urbane.

Corelând răspunsurile participanților cu analiza documentației relevante, raportul a validat lipsa unei definiții agreate a termenului de înverzire urbană, acesta integrându-se ca parte din “soluții bazate pe natura” (SBN) în cadrul politicilor Uniunii Europene.

Soluțiile bazate pe natură răspund, în accepțiunea UE, la 12 provocări majore ale societății, provocări care sunt prioritare în dezvoltarea unei societăți durabile:

Termenul ”înverzire urbană” este considerat nou în toate domeniile de activitate investigate, dar este asociat în mod specific cu alți termeni și curente.

Perspectivele specialiștilor din domeniile abordate în această cercetare sunt completate cu descrierea activităților desfășurate, pe de o parte și cu cele propuse, pe de altă parte, ca direcții de progres cu accent pe înverzire urbană.

Aceste propuneri de dezvoltare pot constitui subiecte ulterioare de cercetare mai aprofundate sau/și se pot transforma în acțiuni și inițiative concrete la nivelul unor organizații sau la nivel de parteneriat între mai mute entități.

Cartografierea ocupațiilor s-a axat pe corelarea Clasificării ocupațiilor din România (COR) cu Clasificarea Europeană a Aptitudinilor, Competențelor, Calificărilor și Ocupațiilor (ESCO) pe 5 domenii considerate a fi cele mai relevante din perspectiva înverzirii urbane: peisagistică, urbanism, arhitectură, construcții și horticultură.

Ocupațiile comune au fost analizate în termeni de competențe la nivel european, întrucât România se află într-un proces de aliniere a ocupațiilor la ESCO. Analiza devine complexă întrucât există accepțiuni diferite pentru aceeași ocupație, există multe ocupații subsumate european la una singură,  nu sunt repartizări clare ale rolurilor și atribuțiilor între ocupații și/sau domenii.

În același timp, specialiștii intervievați au subliniat importanța colaborării interprofesionale, nevoia de lucru în echipă, integrat, holistic. De asemenea, ei au subliniat importanța extinderii către alte domenii și profesii care au legătură cu înverzirea urbană (ca de exemplu: biologi, geografi, economiști, politologi, sociologi).

Mai mult, schimbările din piața muncii, determinate de accentul pe dezvoltare durabilă și economie verde, indică o schimbare de paradigmă a ceea ce înseamnă „ocupații verzi”, în sensul în care orice profesie poate deveni verde și contribuie astfel la obiectivele viitoarei societăți. Ca dinamică viitoare, industriile verzi deja existente se vor consolida prin apariția altor industrii verzi, determinând ocupații noi verzi și expansiunea celor deja existente pe piață prin creșterea locurilor de muncă.

În același flux al dinamicii societății, industriile non verzi vor intra într-un proces de „înverzire”, într-un grad variabil, influențând gama de competențe și cunoștințe ale ocupațiilor existente sau înlocuind ocupațiile care nu mai sunt actuale.

În acest context, se prefigurează extinderea numărului și complexității ocupațiilor care contribuie la înverzirea urbană. Acest aspect este în sine o direcție de cercetare ulterioară.

Competențele pentru înverzirea urbană se plasează sub umbrela managementului dezvoltării durabile și a SBN (soluție bazată pe natură). Acestea sunt insuficient reflectate în documentele relevante și în practică, concluzie care rezultă atât din analiza documentelor cât și din interviurile cu specialiștii implicați. E nevoie de o mai bună racordare atât la obiectivele și dezvoltările conceptuale în domeniu (soluții bazate pe natură, dezvoltare durabilă) cât și la aspectele practice, de execuție a lucrărilor care vizează înverzirea urbană, în contextul unor anumite ocupații.

Având în vedere că înverzirea urbană este, la acest moment, un domeniu al inovării, într-o primă etapă, accentul ar trebui pus pe dezvoltarea competențelor fundamentale adiacente schimbării, inovării și fluxului schimbării, mai ales la nivelul managerilor, decidenților care declanșează, coordonează și monitorizează schimbarea. O dată dezvoltate aceste competențe, capătă sens dezvoltarea de competențe generale de implementare a strategiei și viziunii aferente înverzirii urbane, precum și competențele specifice, de execuție. Mai mult, definirea mai clară a acestora din urmă poate fi rezultatul dezvoltării competențelor fundamentale adiacente inovării și fluxului schimbării.

Analiza competențelor și cunoștințelor aferente ocupațiilor din Clasificarea ocupațiilor din România care sunt echivalente direct cu Clasificarea Europeană a Aptitudinilor, Competențelor, Calificărilor și Ocupațiilor (ESCO) indică existența unor competențe în relație directă cu înverzirea urbană – însă total insuficient în raport cu obiectivele reglementărilor europene privind dezvoltarea durabilă.

Cel mai adesea, competențele în relație directă cu înverzirea urbană se referă la aspecte care țin de infrastructura verde (vegetație, plante, arbori, gazon, spații verzi, floră, faună, apă), însă nu cuprind referiri la specificul acesteia în mediul urban. Pentru unele ocupații sunt incluse si aspecte care țin de poluare, ecologie, sustenabilitate, mediu, protejare, conservare, schimbări climatice, însă, cu excepția urbanistului, între competențele și cunoștințele asociate celorlalte ocupații nu se regăsesc elemente specifice mediului urban. În același timp, actualizarea competențelor care pot susține înverzirea urbană este un proces laborios, care presupune cercetări mai extinse ca perioadă, tematică, metode și număr de subiecți intervievați. Aceasta poate fi subiectul unei etape ulterioare care să continue prezenta inițiativă (prin care s-a identificat situația actuală a reflectării competențelor aflate în relație direct cu înverzirea urbană și a percepțiilor legate de nevoia unor competențe noi care să susțină dezvoltarea acestui domeniu).

Mai mult, specialiștii implicați evidențiază nevoia de formare pentru dezvoltare de competențe în domeniul înverzirii urbane, la mai multe niveluri și pentru mai multe domenii, deschizând perspective multiple care necesită o analiză mai aprofundată într-o etapă ulterioară a prezentei cercetări, în strânsă legătură cu competențele ce urmează a fi mai clar definite.

Astfel, noi programe de informare și de formare devin necesare. Caracterul continuu al formării este esențial, întrucât dinamica dezvoltării domeniului este extrem de rapidă. De asemenea, este importantă interdisciplinaritatea cursurilor, pentru a asigura calitatea serviciilor.

1. E nevoie de echipe interdisciplinare din domenii diferite care sa sprijine dezvoltarea domeniului de înverzire urbană. Componența acestor echipe interdisciplinare și a relațiilor dintre membrii acestora, precum si a oportunității unor ocupații noi este încă un lucru care necesită o mai buna clarificare, având în vedere perspectivele diferite ale participanților la cercetare (reprezentanți ai mai multor asociații profesionale).

2. În activitățile specifice din domeniile peisagistică, arhitectură, urbanism, construcții, horticultură se regăsesc elemente de înverzire urbană, însă este necesară adăugarea unor noi activități care să permită dezvoltarea domeniului. Reprezentanții asociațiilor profesionale care au participat la cercetare au identificat inițiative noi care pot susține dezvoltarea acestui domeniu, care necesită o analiză mai aprofundată.

3. Se impun cercetări extinse pentru actualizarea calificărilor și competențelor care să susțină înverzirea urbană, având în vedere complexitatea și dinamica în ceea ce privește piața muncii europeană și națională, precum și unele perspective diferite ale participanților la cercetare care ar necesita aprofundare, printr-o abordare bazată pe colaborare între aceștia.